Adrian Ivanițchi s-a născut pe 15 septembrie 1947, la Sighișoara. Traseul lui muzical începe în rock: în 1965, împreună cu Călin Ungureanu și Radu Stoica, formează grupul Coral, iar în 1966 intră în trupa lui Titi Stanciu, cu Nelu Olteanu la bas și Gabriel Margarint la tobe — cântau săptămânal la serile de dans de la Arhitectură, în București.
În 1967 se integrează în Sideral, cu care petrece o vară întreagă pe litoral, la barul Miorița din Mamaia, alături de muzicieni care aveau să devină nume mari — Liviu Tudan la bas, Mircea Drăgan la clape, Fane Mihăescu la tobe. Din octombrie 1967 cântă cu Sfinx la Casa de Cultură „Mihai Eminescu”, până în februarie 1968, când pleacă în armată, revenind în permisii pentru concerte la Clubul „303” al Institutului Politehnic București.
În 1969 se întoarce la Sighișoara, unde înființează grupul Tarabostes, alături de Puiu Curpen, Gunter Schotsch, Richard Bieltz și Vasile Contraș. Studiază filologia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde intră în contact cu poeții generației Echinox — Adrian Popescu, Horea Bădescu — ale căror versuri aveau să devină, mai târziu, unele dintre cele mai cunoscute piese ale sale.
În 1973 fondează la Sighișoara cenaclul de poezie și muzică Agora și organizează, cu sprijinul Casei de Cultură, primul Festival Folk al orașului — un eveniment la care sunt invitați Mircea Florian, Ceata Melopoică, Dorin Liviu Zahăria, Nicu Vladimir și Gigi Nice.
În octombrie 1974 debutează în Cenaclul Flacăra al lui Adrian Păunescu, unde rămâne până în 1981 și câștigă, în 1980, Marele Premiu al Cenaclului. La radio cântă pentru prima oară în 1975, cu „Balada Doamnei Alice”, în emisiunea Top de pe programul România Tineret. Tot din această perioadă datează nașterea piesei „Fișa personală” — scrisă de Păunescu pe o linie melodică a lui Ivanițchi, într-un moment memorabil petrecut la Cheia.
Din 1982 susține spectacole cu formația Bastion, iar din 1990 colaborează cu Nicu și Tibi Gheza. Participă la Festivalul Național de Muzică Folk „Om Bun”, organizează Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara (1991–2000) și petrece un sejur de trei luni în Germania, la München, unde cântă alături de muzicieni din Turcia, Italia și Anglia și compune, printre altele, piesa „Așteptare”.
Finalizează la Cluj-Napoca albumul „Amintirea Paradisului” (1998), urmat de antologia „Tânăr și acum” (2017) și de cel mai recent album, „Înaintea mea, Tăcerea” (2023). În 2018 primește titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Sighișoara, pentru contribuția sa la viața culturală a orașului.